În cea mai lungă perioadă a democraţiei interimare din ţara noastră (intervalul comunist nu se pune la socoteală, nefiind cazul), sînt tratate cu infinită discreţie anafalbetismul, carierismul, incultura, incompetenţa, HIV-ul, risipa bugetară şi multe alte ponoase mai mult sau mai puţin specifice, făcîndu-se în schimb mult zgomot în jurul vieţii, trupurilor, preferinţelor culinare, divorţurilor sau aspiraţiilor matrimoniale ale unor vedete de doi bani şi două săptămîni, care au devenit mai importante decît premiile Nobel, Oscar, Cesar, Goncourt, decît cercetările în domeniul fizicii nucleare, medicinii, arheologiei sau economiei. Un ziarist de categorie mijlocie-mică, ce şi-a construit faima graţie agresivităţii torenţiale şi fără semne de punctuaţie cu care se năpustea asupra interlocutorilor, scotocindu-le prin dosare, biografie şi psihologie, şi abilităţii cu care ştia să declanşeze un scandal în lumea politică sau în cea interlopă, invitînd cu predilecţie în emisiunea sa indivizi străini de orice scrupul moral - l-am numit pe domnul Dan Diaconescu - a încercat (sau, poate, a şi reuşit, pînă la urmă) să-şi întemeieze un post de televiziune. Consiliul Naţional al

Audiovizualului i-a refuzat aprobarea, date fiind nişte flagrante încălcări anterioare ale legilor şi normelor instituite. Mă rog, nu ştiu dacă CNA avea dreptul să-i respingă cererea, în numele unei legi inutile şi injuste, cum susţinea, la Tele 7 abc, domnul Sorin Roşca Stănescu, sau, dimpotrivă, juste şi cu echivalenţe în toată Europa, cum susţinea, la acelaşi post, domnul Cornel Nistorescu, ambii avînd, cel puţin parţial, dreptate. Dar legea e lege, iar dl Dan Diaconescu ar fi trebuit să i se conformeze, ori pînă la abrogarea ei, ori pînă la răzgîndirea CNA-ului. Şi nu să facă tămbălăul pe care l-a făcut, ba chiar, se zice, să transmită pe postul de televiziune fără să aibă aprobare. Că voi