Observasem, mai de mult, un curent paranormal ce străbătea multe din creaţiile cinematografice americane: contacte cu lumea cealaltă, cu îngeri, demoni, morţi, preocupări pentru "o viaţă tihnită" acolo... Mai recent, vedem cum manifestările paranormale se integrează, pe nesimţite în construcţia de frescă socială a unui film sau altul, devenind mai curînd ocazia de a sublinia anumite trăsături ale eroului/eroinei. În filmul Prezicere fatală, în regia lui Sam Raimi, Cate Blanchett este o gospodină cu percepţii extrasenzoriale. Pînă aici nimic nou: interesant este că filmul îi permite unui medium sau, mai puţin nuanţat, vrăjitoare, să îndeplinească rolul de mamă văduvă, cu trei copii, dintr-un obscur orăşel de provincie. Annie Wilson (personajul interpretat de Cate Blanchett) nu are nimic din strălucirea ori farmecul altor personaje paranormale: este ştearsă, desigur într-un fel inteligent, dar nu sexualizat, aşa cum am fost obişnuiţi să fie fetele din thriller -uri. Combinaţia dintre registrul unei normalităţi lipsite de confort şi senzaţionalul viziunilor eroinei este inedit. Gospodina provincială, surprinsă deseori în ipostaze de mamă bună (îmbrăcîndu-şi, hrănindu-şi sau învelindu-şi copiii) îşi practică firesc profesia de vrăjitoare, afişînd un chip muncit, obosit şi un amestec de haine copilăreşti cu ponosite, cu nimic diferite dacă ar fi fost fermieră sau culegătoare pe o plantaţie de bumbac (ipostaze în care eroinele unor pelicule mai vechi obişnuiau să apară). Harul nu pare să-i fi schimbat blîndei Annie aparenţele vieţii provinciale. Chiar şi sfaturile pe care le dă clienţilor săi, atunci cînd le ghiceşte în nişte cărţi ciudate, sînt foarte terre-à-terre, nedepăşind limitele normalităţii: încearcă să-ţi aduci singur aminte ce s-a întîmplat, adresează-te poliţiei etc. Ipostaza de înger sau profet nu-i permite lui Annie

să se îndrăgostească pînă la ca