Etnolog şi antropolog ca formaţie, Constantin Eretescu este prozator ca vocaţie şi, de vreo douăzeci şi ceva de ani, este american: trăieşte adică în America, dar continuă să scrie în româneşte. Cum s-a întîmplat multor europeni care au trăit experienţa americană la maturitate, cele văzute şi trăite acolo s-au cerut scrise şi au şi fost scrise într-o serie de eseuri care au apărut, şi înainte, dar şi după 1989, în reviste culturale: unele din străinătate, altele de aici. Scurtele eseuri, însemnări pe o temă centrală şi actuală, pornesc de regulă de la o carte sau de la un fenomen public, aşa cum se vede sau se pune el în faţa unui american şi mai ales a unui american de dată ceva mai recentă, care simte nevoia să şi înţeleagă o serie de lucruri care sînt (sau par) altfel decît ştia el de acasă. Antropolog fiind, autorul acestor eseuri* vede lucrurile categorial, într-un sistem de raporturi care decurg din tradiţie, din educaţie, din condiţiile de viaţă şi mai ales din natura intimă a individului. Lucrurile nu ar trebui deci să aibă relevanţă doar pentru lumea din care observatorul le extrage, ci şi pentru orice altă situaţie ale cărei date sînt identice sau se aseamănă cu primele; într-o anumită măsură aşa şi este, şi chiar autorul mărturiseşte că le-a scris cu "gîndul la România", sperînd ca unele din aceste texte să fie utile compatrioţilor săi, aflaţi într-o prelungită tranziţie în care multe detalii par sau chiar sînt împrumutate din filmele cu gangsteri. Nu este mai puţin adevărat însă că aceste tablete sînt şi o excelentă radiografie a lumii americane de astăzi, văzute de un străin candid, un huron venit în sens invers de dincolo de ocean, care se uită cu un ochi simpatetic, dar lipsit de iluzii, asupra Americii de astăzi care este - şi aceasta este una dintre concluziile importante ale cărţii, cunoscute desigur americanilor, dar nu şi majorităţii români