Nicolae PANEA

Antropologie culturala si sociala

Editura Omniscop, Colectia „Pluralis“, Craiova, 2000, 192 p.

Exista astazi o serie de discipline care isi propun sa contracareze optiunile tot mai secventializate ale altora si, implicit, sa le „inglobeze“, daca nu metodologic, macar ca raza de actiune. Se poate evidentia un soi de ciudata similaritate, de „ecou“ (mai mult sau mai putin vehement) al disputelor de idei din plan politologic (globalism/regionalism) in cel al schimburilor epistemice; chiar daca nu este direct-cauzal, un astfel de transfer conceptual intre diverse paliere de functionare/explicare a lumii nu ne poate lasa indiferenti. Una dintre aceste discipline „totalizante“, poate cea mai agresiva din ultimul timp, este antropologia culturala. „Holisticul“ ei actual este – pe de o parte – rezultatul unei mosteniri destul de difuze, ceea ce nu insemna deloc absenta a unor stralucite reusite, ci numai o oscilatie continua in definirea cadrului de referinta (uneori conceptualizata ca atare de catre anumiti cercetatori, cum a fost Victor Turner), pe de alta, beneficiarul direct al adunarii sub aceeasi umbrela a unor interese euristice curent-divergente. Ca o consecinta, in mediul postmodern, dupa ce experimentase multiple variante orgolioase, „separatiste“ (in cel mai bun caz „federaliste“), antropologia a devenit depozitara „logica“ a unor trasee (auto)narative, autoironice, multireflexive si autodizolvante, specifice oricarui domeniu care se respecta, respectiv, care s-a plictisit de sine (James Clifford, Stephen Tyler, intre altii). Pluralitatea in succesivitate a metodelor, a abordarilor, tipurilor de explorare/interpretare a datelor a devenit astfel – firesc –, inclusiv prin eliminari, repozitionari si „redescoperiri“, una in sincronicitate.

Recenta aparitie, Antropologie culturala si sociala, a universitarului craiov