Benedict ANDERSON
Comunitati imaginate. Reflectii asupra raspindirii si originii nationalismului
Traducere de Roxana Oltean si Ioana Potrache. Editura Integral, Bucuresti, 2001.
In general, cind ne referim la nationalism avem in vedere acea ideologie extremista care s-ar defini prin urmatoarele manifestari: inculcarea la nivel socio-mental a existentei unor pericole ce provin dintr-un „afara“ niciodata clar precizat (teoria complotului international), contestarea prezentului mai bun sau mai rau in favoarea unui trecut mitic, a unei „virste de aur“ a natiunii, identificabila istoric dar profund estetizata (distorsionarea teoriei „monarhului ascuns“), negarea afirmarii identitar-etnice a minoritatilor, perceputa exclusiv ca factor de destabilizare si fluidizare a constiintei nationale (teoria conspiratiei interne ca extensie la complotul international), toate acestea cu scopul promovarii unui etnocentrism cu valente mesianice.
Dar pe linga aceasta forma de nationalism, agresiva, programatica, manipulatoare, cu valente rasiale si antisemite, se face simtita in cadrul fiecarei societati si prezenta unui alt tip de nationalism, unul natural, congenital, fara conotatii anti-ismice, adica ceea ce s-ar putea traduce prin sentimentul individului de apartenenta la o anumita natiune si implicit la o cultura cu valorile ei spirituale specifice. Hotarit sa se debaraseze de mai vechile hermeneutici ale conceptului care vad in nationalism un fel de infectie la nivel etnopsihologic, Anderson porneste de la premiza ca atit ideea de natiune, cit si nationalismul nu reprezinta altceva decit niste artefacte culturale. Astfel, natiunea ii apare autorului drept „o comunitate politica imaginara si imaginata ca fiind atit intrinsec limitata cit si suverana“. Este imaginata in sensul ca desi membrii unei natiuni nu se vor cunoaste niciodata efectiv intre
