Intr-un interviu din revista muzicala Art &Roll, nr. 6/martie 2001, Dan Aldea, chitarist celebru in anii ’70, cu si fara grupul Sfinx, da o explicatie tulburatoare plecarii sale in Germania. Drama omului Aldea depaseste, cred, cu mult drama artistului Aldea. Drama familiei Aldea se asaza in lungul sir de tragedii prin care poporul nostru a platit sminteala comunista. Nu s-a scris nicaieri – sau n-am citit eu – despre cazul acesta. Probabil ca Aldea e inclus in categoria rockeri, figuri pitoresti cu care se poate colora o reuniune mondena, dar nu mai mult, ca strica „buna“ traditie a establishment-ului! Persista inca la „factorii de decizie“ bastinasi credinta ca rock’n’roll-ul este, nu-i asa, o muzica de consum, facuta de tipi care n-au ce cauta in „elita“ societatii. In Anglia rockerii ajung lorzi; la noi cel mult sint invitati la emisiuni de divertisment.

A fost motivat exodul creierelor pe vremea tembelismului. Este just ca, astazi, cei mai performanti dintre noi sa-si gaseasca in alte tari un loc de munca bine platit. Valoarea, in Romania, pare ceva nesemnificativ, de care oricare capatuit isi poate bate joc. La noi, ca si acum o suta de ani, capitalismul este inteles drept acumulare de bunuri, nu incurajare de investitii. Plini de sine, suficienti, aroganti, fuduli, unii care au facut bani din ’90 incoace isi permit cheltuieli de neam prost, nu de (sau pentru) inteligenta.

Mentalitatea suficienta, ce staruie inca din vremea comunista, cind totul depindea de centrul unic, l-a impins pe Dan Aldea sa plece din tara, in 1981. Ranile profunde l-au determinat sa spuna/scrie cuvinte grele la adresa Romaniei. De parca tara e o persoana anume, care l-a agresat pe chitaristul si pe omul Dan Aldea! Multi romani de calitatea lui Aldea, dar si straini destui, confunda Romania cu birocratii, cu vatafii, cu hahalerele sau cu leprele ei. Confuzia se datoreaza