Avem sanse pentru NATO in 2002, inca negociem cu UE si putem evita ca statutul nostru sa fie complet pus in umbra de bulgari. Rezulta un traseu politic obligatoriu de urmat Saptamina care a trecut a adus schimbarea unor repere importante in plan extern pentru Romania. Fie ca este vorba de evenimente care avantajeaza sau nu Romania, cele trei repere pe care altii ni le-au furnizat, cu sau fara intentie, contureaza o cale pe care Bucurestiul trebuie sa o urmeze ca pe o sansa ce poate fi ultima. Pe de o parte avem vizita presedintelui american George W. Bush in Europa. Ca oricare alt presedinte american care viziteaza, mai ales pentru prima oara, Europa, Bush junior a trebuit sa identifice acele mesaje politice care sa permita SUA sa arate capacitate de conducere (leadership) in domenii in care europenii sa nu aiba cum spune deschis "nu". Acest leadership este vital pentru statutul Americii in lume, cu atit mai mult acum cind Europa l-a infruntat direct in privinta scutului antiracheta sau a protocolului de la Kyoto. Cel mai eficient instrument la indemina, ca si pentru Bill Clinton in alt context, s-a dovedit a fi NATO. NATO este institutia prin care Statele Unite exercita in mod direct o influenta considerabila asupra problemelor de securitate ale Europei, deci asupra politicii europene in general. Pastrarea acestei influente este cu atit mai importanta pentru SUA cu cit europenii sint pe cale de a eroda rolul SUA in Europa, prin Politica de Securitate si Aparare pe care o pun la punct. NATO trebuie deci sa ramina activ si relevant pentru Europa. Or, cea mai sigura cale de a face acest lucru este extinderea sa. Mai exista si o cale secundara: implicarea intr-un nou razboi, cel care are deja loc in Macedonia. Si aceasta din urma varianta a fost pentru prima data luata in calcul in timpul vizitei lui Bush in Europa, dar este o optiune pe termen scurt. Varianta extinderi