Christa Wolf (n. 1929), una dintre cele mai autorizate voci ale literaturii germane contemporane şi dintre cele mai cunoscute pe plan mondial, este prezentă, de peste trei decenii, şi în România. Opera ei, al cărei resort este de obicei de natură conflictuală şi de atitudine intens polemică - "Nu scriu decît despre ceea ce mă nelinişteşte", mărturisea în 1974 scriitoarea - se distinge prin remarcabilă unitate tematică: povestirile şi romanele ei inseriază, prin intermediul personajului principal, o problematică a cunoaşterii şi înţelegerii de sine a eului feminin, aflat în conflict deschis cu mentalitatea şi lumea bărbaţilor.
Din creaţia ei s-au tradus de-a lungul anilor, la Editura Univers: Cerul dragostei, Unter den Linden. Trei povestiri neverosimile, Model de copilărie, Nicăieri. Niciunde, Casandra, iar în curînd va vedea lumina tiparului romanul de mare succes Medeea. Glasuri, din care reproducem un fragment.
Contrariată de figura mitică a Medeei, introdusă în literatură mai întîi ca pruncucigaşă de către Euripide, Christa Wolf a procedat la aflarea adevărului despre eroina ei: "Mi-era clar că nu putea fi pruncucigaşă - niciodată o femeie influenţată de valorile matriarhatului nu şi-ar fi ucis copiii. Apoi am găsit - susţinută de savante - acces la sursele timpurii, care mi-au confirmat bănuiala."
Romanul se constituie dintr-o sumă de monologuri interioare ale protagoniştilor (Medeea, Iason, Akamas, Leukon, Agameda, Glauke), intersectate de frînturi de dialog, rememorări, concluzii, caracterizări, ce se completează reciproc, dezvăluind cum eroina devine treptat ţap ispăşitor şi plăteşte pentru nesăbuinţa de a fi vrut cu orice preţ să afle adevărul. În fruntea fiecărui capitol, un citat bine ales ilustrează ideea pe care se sprijină monologul ce urmează.
Situată între două lumi, cea a Colhidei natale, arhaice încă şi dominată de
