Cortina

poetului Marian Drăghici

Ca dintr-o altă lume...

Reverberând sentimente uitate,

dar sfidând diavolul roşu,

- demnitatea ţinându-ţi de echilibru -

oare la ce te-ai aştepta,

decât să fii scuipat

la ore fixe?

Şi-atunci,

vei observa şi singur

că starea ta e o lumină

pur întrebătoare.

Poate că ai să dai la o parte

una dintre cortine,

iar în spatele ei vei găsi

trupa de actori care stă la taifas.

Nicăieri, niciodată

Pe urmele morţii,

târâş aerul

evadând din căderea

clătinată a toamnei.

Şi tu, tu, tu,

niciodată ajungând

la locul pieirii.

Doar singurătatea

care nu te mai încape.

Haiku

Pe mal,

unde salcia se îneacă

în propria-i rugă.

Poem nimănui

Evadează

din imaginea ta.

Dacă ţi se va părea

că cineva te cheamă,

poate demonul,

încearcă şi această sfidare.

De mult ai ajuns

la capătul nopţii,

uneori contestând această călătorie,

încercând să umileşti întunericul.

Şi zeii...

Mă vei găsi

tot aici,

aşa cum m-ai ştiut,

dictat de viaţa mea,

ca pe un zeu bătrân

prin faţa căruia

statuile nu au îndrăznit

să păşească.

înaintea lui Dumnezeu,

am ştiut că sunt muritor.

Stare

Dorind şi urând moartea,

proslăvesc zilele

întemniţate, şiragul descărnat

al anilor şi amuleta

care-mi ţine loc

de cruciuliţă.

Printre mătănii,

alunecând pe lumina zilei,

încercând să-l descifrez

pe D