"Sexul din inima cuvântului"

Trebuie lăudat şi încurajat efortul unor edituri şi al unor autori de a face din cartea de poezie o prezenţă grafică, elegantă, în ton cu frumuseţea intrinsecă a versului. Poezia nu se citeşte oricum, iar o carte de poeme cu un aspect grafic fin, cu o calitate a hârtiei şi a reproducerii ilustraţiilor superioare poate reda lecturii poeziei un farmec care, orice s-ar spune, s-a cam pierdut.

Legată încă de tradiţia optzecistă prin fine artificii textuale, poezia Floarei Ţuţuianu propune însă o "zbatere" care poate intriga şi cuceri în egală măsură. Poeta încearcă să-şi (re)găsească sexualitatea, identitatea feminină, pierdută sau doar alterată, construind prin cuvântul-generator şi atribut al oricărui început o realitate scripturală: "Am râs m-am distrat m-am dat peste cap/ am inventat bărbaţi din hârite/ din tălpi până-n creştet plini ochi de cuvinte[...] Am aruncat cuvântul în aer/ Şi o ploaie de aur a fecundat poeta din mine [...] Doamne, lasă-mă numai femeie/ Vreau să fiu Leda cu lebăda între picioare". (Leda cu lebăda)

Sexualitatea invocată este una benignă, parte din jocul retoric, căci nu în carnea trupului se ascunde nevoia apropierii şi îmbrăţişării, ci în cuvântul din aer. Numai cuvântul îi poate satisface voluptatea şi numai el o poate împlini cu rodul sensului: "El mă va umple. Cuvântul acesta va fi sufletul meu/ Îl voi naşte pe gură" (Leul Marcu) şi încă "Nu trupul nu sufletul ci sexul din inima cuvântului/ este punctul meu forte" (Câinele meu sufletul). Întrupat prin propria rostire ("nu poţi să iei un bărbat de la gura altei femei") cuvântul-bărbat declanşează nostalgia unei sexualităţi fertile şi al unei perfecţiuni de început a cuplului: "El este primul dintre bărbaţi/ care ajunge la mine cu gândul pe ape mergând" (El este cel care).

Iluzia scripturală nu poate, însă, dura: "Ni