Ultima lună a anului şcolar e presărată nu numai cu teze, ore de evaluare, examene, concursuri şi serbări, dar şi cu declaraţii ale diriguitorilor şcolii româneşti. Ba chiar şi cu măsuri organizatorice. Ministrul de resort anunţa de curînd că vor fi schimbate programele şi manualele. Ca să vezi! Nu s-a încheiat decît o jumătate din ciclul, să-i zicem natural, de patru ani, de cînd au intrat în vigoare programele şi manualele actuale, şi doamna Andronescu se gîndeşte să umble la ele. Nu e deloc înţelept. Am apreciat rezerva d-sale de pînă acum în a se pronunţa în problemele de fond ale reformei Marga. înainte de a se produce efectele, orice concluzie ar fi pripită. Şi orice modificare, riscantă. Deunăzi, cineva din minister, dacă nu cumva însăşi doamna Andronescu, am uitat, spunea că numărul manualelor zise alternative e prea mare şi ar trebui limitat. E o prostie, iertat să-mi fie cuvîntul neacademic. Abia am scăpat de corupţia licitaţiilor şi vrem să ne întoarcem la ele? De ce să nu lăsăm "piaţa" să decidă? Manualele vor fi triate de la sine. Deja e evident că nu toate cele de anul trecut vor reapărea. Numărul se va stabili prin jocul cererii.

Vreau să dau un exemplu de riscurile intervenţiei ministerului în plin proces de aşezare a şcolii pe baze noi. în 1999, un ordin al ministrului desfiinţa profilul pedagogic din cadrul filierei vocaţionale din liceu. Totodată se înfiinţau primele colegii pedagogice, în interiorul învăţămîntului universitar de lungă durată. Absolvenţii de liceu, indiferent de profil, care absolveau şi un astfel de colegiu, deveneau institutori. învăţători şi educatori, adică, dar cu titlu universitar. Am obiectat atunci ideii fostului ministru, prevalîndu-mă şi de tradiţia şcolii normale româneşti, şi de faptul că trei ani de colegiu nu aveau cum să suplinească practica la clasă pe care o deprindeau elevii şcolii normale în cei cinc