Afacerea Legii statutului maghiarilor din afara Ungariei s-a transformat intr-un joc cu suma nula: cineva trebuie sa piarda Indiferent de ce sustine pozitia oficiala, la Budapesta, in cercurile guvernamentale, ratiunea fundamentala a Legii statutului maghiarilor de peste hotare este repararea, fie si indirecta, a "nedreptatii savirsite la Trianon". "A readuce natiunea impreuna" este telul perceput ca fiind misiunea istorica a guvernului Orban. Momentul ales este cel mai prielnic cu putinta: Ungaria este, prin comparatie cu vecinii sai cu minoritati maghiare importante, intr-o pozitie de maxima putere. Este membra a NATO, deci are un veto in orice decizie de extindere a Aliantei. Este cea mai avansata tara din centrul si estul Europei in negocierile de aderare la Uniunea Europeana. Va avea si acolo un veto, cel putin in ceea ce priveste Romania. Este mai bogata decit toti rivalii din Mica Antanta: Romania, Slovacia, Serbia. Are un prestigiu international foarte ridicat, in contul caruia isi poate permite sa faca si lucruri privite cu suspiciune de comunitatea internationala. Aceste avantaje, dublate de un simt acut al misiunii sale politice si istorice transforma Budapesta intr-o masinarie politica de mare eficienta, cu atit mai eficienta cu cit atuurile au fost acumulate cu zgircenie, in asteptarea acestui moment, de-a lungul celor 11 ani de dupa caderea comunismului. In 1990 a avut loc o evaluare (informala si mai mult sau mai putin tacita) a sanselor Ungariei de gasi o solutie a "problemei nationale". Scenariul dur, pur teoretic, insemna o recapatare prin forta a teritoriilor ocupate in mod compact de maghiari in tarile vecine, mai ales in Romania si Slovacia. Scenariul "soft" presupunea incercarea Ungariei de a deveni un actor foarte puternic in regiune, destul de puternic pentru a putea proteja, in functie de circumstante, minoritatile maghiare. Scenariul dur, "c