Dan Condurache"Modul in care e platit actorul in Romania, cu o leafa mai mica decat a unui portar de firma particulara, reprezinta o grea umilinta". Junele prim al Teatrului Mic din anii "80 (vedeta a unor spectacole de mare anvergura, cum au fost "Diavolul si bunul Dumnezeu", "Maestrul si Margareta...
Dan Condurache"Modul in care e platit actorul in Romania, cu o leafa mai mica decat a unui portar de firma particulara, reprezinta o grea umilinta"
Junele prim al Teatrului Mic din anii "80 (vedeta a unor spectacole de mare anvergura, cum au fost "Diavolul si bunul Dumnezeu", "Maestrul si Margareta" sau "Yvona, principesa Burgundiei") a ajuns la varsta maturitatii. Varsta primelor bilanturi, intrebari, indoieli. Indoiala ca factor dinamic in profesie e absolut necesara, cu conditia sa o practici cu realism si masura, ceea ce pare lucru greu pentru un temperament vijelios, precum cel al "leului" Dan Condurache, nascut in 26 iulie 1952. De la o vreme, il vad cam obosit si nelinistit. Pare deprimat. Obosit, inteleg - face foarte mult in ultima vreme si teatru, si film, si televiziune, ducand pe umeri personaje dramatice puternice. Dar nu inteleg de ce e deprimat. Nu-si mai iubeste indeajuns profesia? N-o mai face cu bucurie? N-as zice, dupa recentele lui reusite - cel putin doua: in ultima stagiune "Negutatorul din Venetia" si in film recentul rol principal din "Dumnezeu ne saruta in fiecare zi pe gura". Poate ca e trist, pentru ca nu a castigat de-a lungul anilor premiile pe care cu siguranta le merita si in teatru, si in cinema, macar pentru admirabilul rol din filmul lui Dinu Tanase, "La capatul liniei". Doar trei premii pentru filme inseamna nedrept de putin. Poate de aceea e deprimat cand marturiseste ca-i vine sa lase totul balta, sa se piarda in anonimatul strazii, ca sa uite de sine.
- Dar ai ales sa fii actor de buna voie si nesilit de
