Oana. Pana acum trei saptamani, Oana Furnica a dus o viata eroica, dar anonima. A trait intr-o mahala amarata, pe un maidan prafuit, la marginea Bucurestiului. A suferit de la nastere de o distrofie inventariata de medici la capitolul efecte ale saraciei. Parintii ei au tinut-o in spital pana la zece...
Oana
Pana acum trei saptamani, Oana Furnica a dus o viata eroica, dar anonima. A trait intr-o mahala amarata, pe un maidan prafuit, la marginea Bucurestiului. A suferit de la nastere de o distrofie inventariata de medici la capitolul efecte ale saraciei. Parintii ei au tinut-o in spital pana la zece luni. Zilnic asteptau sa li se spuna ca fata lor a murit. A trebuit sa renunte la scoala si sa se angajeze cu ziua te miri pe unde, pentru a-si intretine fratii mai mici. Tatal ei a murit acum cinci ani de gripa. N-a mai avut bani si pentru medicamente. Putinii pe care-i castiga se duceau pe painea pe care trebuia s-o puna pe masa. O masa mica, pe care altceva nu prea se mai gasea. Oana a trebuit sa-i tina locul. Era fiica mai mare, avea responsabilitati. A muncit intr-un restaurant, unde iti trebuia ceva curaj sa tii la respect betivanii si scandalagiii cartierului. Daca spala vasele repede si bine, era lasata, ca premiu, sa prepare o salata sau un hamburger. N-a rezistat prea mult. Oana este, in continuare, bolnava. Nu putea sta in picioare de dimineata pana seara, asa cum ii cerea slujba ei amarata. A mai vandut si la taraba diverse: cafea, piper, tigari. Asa l-a cunoscut pe sirianul care a angajat-o fata in casa pentru cei trei copii ai sai. In casa sirianului locuieste, alaturi de sora sa mai mica. Casa din Tunari, unde sta mama ei, nu este a lor si pot fi evacuati de pe o zi pe alta.
Asa a crescut Oana Furnica: 18 ani, 40 de kilograme de anonim curaj cotidian, pierdut in tristetea prafuita a periferiei, acolo unde chiar iti trebuie ceva er
