Bisericuta din Albac"Din ce-am cerut, din ce-am gandit/ Atatea rugaciuni cuprinzi/ Si-atata vis neizbandit/ Sub vechiul tau tavan de grinzi.../". Octavian Goga. Putine alte zone ale tarii au ramas atat de statornic fidele ortodoxiei ca Tara Motilor. Fiecare din bisericile de lemn insirate pe culmile...
Bisericuta din Albac"Din ce-am cerut, din ce-am gandit/ Atatea rugaciuni cuprinzi/ Si-atata vis neizbandit/ Sub vechiul tau tavan de grinzi.../"
Octavian Goga
Putine alte zone ale tarii au ramas atat de statornic fidele ortodoxiei ca Tara Motilor. Fiecare din bisericile de lemn insirate pe culmile Apusenilor ar merita o decoratie atarnata pe pieptul lor de grinzi innegrite de timp. Religia stramoseasca a fost acolo un eroism. O expresie a neatarnarii credintei in legea in care ai fost botezat. O rezistenta indarjita impotriva tendintei de catolicizare fortata, practicata de Imperiul Austro-ungar. In aceasta parte - prea putin cunoscuta a Romaniei -, in care ortodox era sinonim cu roman, in ciuda piedicilor, a sicanelor si opresiunilor de tot felul la care au fost supusi, motii si-au respectat cu piosenie credinta strabuna, iar atunci cand imprejurarile i-au silit, au luptat pentru ea, la fel ca toti romanii transilvaneni. Asa se face ca, in ciuda oprelistilor si a prigoanei la care erau supusi, secolul Xviii a fost perioada in care in Tara Motilor au fost ridicate o multime de bisericute din lemn, insirate toate, ca boabele dintr-o salba, pe malul Ariesului superior, "raul de aur" al motilor: Vidra de Sus (1792), Vidra de Jos (1712), Sohodol (1725), Arieseni (1791), Garda (1781). Lor le adaugam si frumoasa bisericuta din Albac, bisericuta lui Horea, nu doar pentru simbolul istoric pe care il reprezinta, ci si pentru deosebita poveste a ei.
"Tu stii cum ne-am trudit stingher/ De-a pururi fara crezamant/ La Dumnezeu acolo-n cer/ Si
