Autor al unor romane voluminoase, cel mai virstnic dintre cei trei antiintelectuali prezenti in serialul nostru, in care l-am luat in consideratie alaturi de Pascal Bruckner si Alain Finkielkraut, Guy Scarpetta este profesor de literatura moderna si cinematografie la Universitatea din Reims.
Desi orientarile sale imbratiseaza domenii de studiu uneori diferite de cele ale grupului de la revista Débat, Scarpetta face parte din aceeasi familie spirituala cu acesta. Preocuparea sa majora consta in renovarea mentalitatilor culturale franceze de la sfirsitul mileniului, dintr-o epoca globalitarista, deschisa si supusa unor exigente noi din partea extinderii hegemonice a logicii capitalului, dar si din partea influentei la scara mondiala a valorilor democratiilor anglo-saxone, a celei nord-americane cu precadere.
Principala sa lucrare teoretica este L’Éloge du cosmopolitisme (Elogiul cosmopolitismului, 1981), critica de arta, literara si eseu politic totodata.
Scarpetta trage un semnal de alarma impotriva recentei resuscitari a nationalismelor, a izolationismelor de orice fel, in momentul in care, dupa prabusirea Cortinei de Fier, vechile sisteme de valori s-au perimat, iar instaurarea altora, noi, se dovedeste a fi o cucerire extrem de anevoioasa. Se poate spune despre eseistul francez ca face parte dintre acei analisti ai modernitatii care – lucru mai rar in spatiul francez – au curajul sa priveasca lucid schimbarile de paradigma petrecute in ultimele decenii, sa le acepte si sa mediteze asupra conditiilor de adaptare la acestea.
Ceea ce denunta eseul lui Scarpetta sint, in esenta, „dispozitivele ideologice de inradacinare“ care exploateaza toate inertiile mentale inerente societatilor lipsite de repere. Mecanismele mentale reactive tind sa blameze noua ordine de lucruri si sa clameze eficienta celei vechi, s-o invoce chiar pentru a lupta i
