Barbu CIOCULESCU
Gradini in podul palmei
Nuvele cu o postfata autobiografica, Editura Eminescu, Colectia „Stylus“, Bucuresti, 2000, 230 p., f.p.
Barbu Cioculescu este poet, traducator – i se datoreaza transpuneri romanesti din Anatole France, Georges Simenon, A.E. Van Vogt, Eugène Ionesco, Jean Tardieu, Alain Finkelkraut, Bram Stoker –, autor al editiilor critice Mateiu Caragiale si Constant Tonegaru si al volumului Tudor Arghezi, autoportret prin corespondenta (Editura Eminescu, 1982), cronicar literar. Dupa toate aparentele, Barbu Cioculescu este omul unor proiecte foarte diferite, urmarite – cum ne dezvaluie un Scurt excurs autobiografic asezat la finalul ultimului sau volum de nuvele – cu o fina rezerva ironica, relativizanta.
Gradini in podul palmei este o carte a spatiilor narative clar organizate, dar si una a ornamentelor pletorice, a acumularilor de simboluri, a tehnicilor „trompe l’oeil“. Astfel spus, o structura clasica atent camuflata de o suprastructura baroca, ambele puse in lumina de gestul larg al autoreferentialitatii: orase exotice, labirinturi, temple, statui, piramide, palate – toate situate in zona crepusculara a visului, a intoarcerii imaginative intr-o antichitate posibila – constituie referentii unei arhitecturi textuale ce se implineste prin constructii si reconstructii succesive. Iata, de pilda, un fragment din nuvela care da numele volumului.
„Non tam perficiendi spe, quam experiendi voluntate – nu atit cu speranta de a izbuti, cit din dorinta de a incerca, schitez in gind planul reconstructiei acestui oras (s.m.; a se citi: „text“) de care deodamdata nu ma simt cu nimic legat. Mai tirziu as putea gresi, din sentiment. Totul poate fi refacut ca mai-nainte, solid sau cu materiale din zilele noastre, insa evacuind molozul, s-ar putea cladi un centru nou, de natura functionala (fundalul nuvelei e Pom
