La revolutie
Nici in legatura cu modul in care Securitatea a influentat comportamentele din lumea literara in cursul evenimentelor din decembrie 1989 nu e usor de aproximat un raspuns. Formal, institutia a fost desfiintata rapid dupa fuga lui Nicolae Ceausescu, personalul si „activele“ fiind preluate de catre armata. In consecinta imediata, structurile vizibile ale politiei politice s-au resorbit precum apa in nisip, insa au existat mari suspiciuni, ba chiar si unele dovezi cum ca mecanismele ei oculte au continuat sa functioneze, cel putin pentru o vreme. Nemaivorbind despre violentele provocate de „teroristii“ pe care toata lumea i-a vazut in timpul revolutiei si nimeni dupa…
Ce vor fi facut securistii lumii literare, fie ei fosti supraveghetori oficiali, fie infiltrati in aparatele de functionari culturali, fie scriitori colaboratori sau chiar salariati ai institutiei?
Personajele bine stiute ca ofiteri cu misiuni operative in domeniu s-au evaporat, fireste. In schimb, vor mai fi ramas prin serviciile de administratie sau contabilitate de la Uniunea Scriitorilor sau de la edituri figuri mai discrete, mai sterse, dar… utilizabile! Nimic nu se va putea spune cu precizie la acest capitol daca nu se vor recupera datele disponibile, daca nu vor depune marturii cei care au mai observat pe-atunci citeva ceva – sau direct cei in cauza!
Dintre scriitori, s-au retras din prim-plan ocupantii functiilor de conducere, pentru care fusese nevoie de aprobari speciale din partea Sectiei de presa si propaganda a Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si probabil si a Securitatii. Nu se stie – bunaoara – ce relatii a avut ultimul presedinte comunist al Uniunii Scriitorilor, reputatul prozator Dumitru Radu Popescu, cu politia politica, dar e de neimaginat ca, in datele epocii, sa nu fi existat atari relatii. Cind, catre sfirsitul anilor ’80,
