Teatru si Internet
In norway.today, de Igor Bauersima, o fata si un baiat se intilnesc in urma unui chat pe Internet cu dorinta ferma, serioasa si definitiva de a se sinucide. Ea a ales un loc superb: un virf de munte inzapezit, al carui versant opus este o prapastie de 600 de metri, deasupra unui fiord. Sint satui de viata, sint convinsi ca stiu tot, ca au trecut prin tot ce le putea ea oferi (sex, drog), adultii sint niste ipocriti, in cel mai bun caz induiosatori. Ce ar mai putea astepta ei de la viata? Ce promisiune demna de incredere mai e posibila pe lumea asta? Nici faptul ca, aproape pe neobservate, incep sa se cam indragosteasca unul de celalalt nu pare sa-i abata de la intentia lor. Stiu ei bine cum e si cu dragostea. Finalul e totusi deschis, atit in piesa, cit si in spectacolul montat de autor la Düsseldorfer Schauspielhaus. Dialogul viu, perfect credibil, este adeseori condus deliberat in capcanele umorului involuntar, insesizabile pentru foarte tinerele personaje, cu un efect discret moralizator: demitizarea sinuciderii. Cam la fel cum a reusit Irwine Welsh sa demitizeze consumul de droguri in Trainspotting, de pilda.
La Deutsches Schauspielhaus din Hamburg, René Pollesch, autorul angajat pentru stagiunea in curs, a scris si regizat un soap de sapte episoade intitulat world wide web-slums: distractie fara frontiere pentru uzul omului modern, rob al Internetului in care cauta rapunsuri la intrebarile fundamentale sau personale care-l framinta sau doar il traverseaza in fuga, dar in care cauta si comunicare, sentiment, caldura ...umana. Intr-un spatiu definit de criticii germani fara nici o ezitare drept camera de copii din anii ’70 (!), completata cu accesorii de fitness (inclusiv perete de free climbing), un tonomat si o masinuta electrica de iarmaroc, patru prezentatori debordind de o impetuozitate lipsita de criterii, iritanta (à la
