"Evreul imaginar" şi "evreul real" la români

Mai multe articole din ultimii ani şi studiul "Evreul imaginar" versus "evreul real", inclus în volumul Mithos & Logos, anunţau faptul că Andrei Oişteanu pregăteşte un amplu tratat de imagologie, dedicat reprezentării evreului în cultura tradiţională românească. Apărută de curând, la Editura Humanitas, cartea Imaginea evreului în cultura română depăşeşte, cu siguranţă, aşteptările cititorilor. în primul rând, cadrul cercetării este mult lărgit: autorul urmăreşte, în context comparativ est-central european, geneza şi evoluţia stereotipurilor din cultura populară, care compun portretul fizic, profesional, moral, intelectual, mitic şi magic al evreului, precum şi modul în care acestea supravieţuiesc, deghizate sau violent afirmate, în cultura "înaltă" şi în discursurile antisemite ale politicienilor de azi.

Teme grave, pe care unii le evită cu diplomaţie, tabuizate, cum e toleranţa la români, sunt studiate de Andrei Oişteanu cu o îndemânare care stârneşte uimire, cu atât mai mult cu cât, dacă nu luăm în calcul cele câteva încercări de la sfârşitul secolului al XIX-lea, studiul său este un unicat. Supuse constrângerilor cenzurii şi mascate sub denumirea unor domenii înrudite, ca etnologia şi folclorul, studiile româneşti de antropologie de dinainte de '90 au fost extrem de puţine; şi cele de după '90 rămân, consecinţă a golului căruia i-au urmat, destul de evazive în formulări. Or, cartea lui Andrei Oişteanu te face să crezi că antropologia culturală şi studiile de imagologie etnică au fost, în România, nu marginalizate, ci înfloritoare. Altfel, e greu de crezut că un astfel de studiu erudit, subtil, critic în formulări, polemic, inteligent, e posibil. Dar, iată, el e cu putinţă şi Andrei Oişteanu a descoperit, se pare, secretul analizei detaşate, nepărtinitoare, a unor idei care niciodată n-au