Cuvîntul "acasă" poate fi nuanţat pînă la cele mai înalte trepte de rafinament ca, de exemplu, intimitate, eleganţă, confort, spaţii mari, lumină, pînă la acel nivel de reprezentativitate, oglindă a personalităţii. V-aţi gîndit măcar un minut, într-o zi sau într-o noapte, ce înseamnă să n-ai casă, să dormi prin canale, prin boscheţi şi parcuri, iarnă şi vară, pe caniculă, zloată sau ninsoare? În situaţia aceasta se află foarte mulţi copii şi adolescenţi din România. Lucru pe care îl cunoaştem. Mai ştim că sînt tot felul de instituţii, departamente, foruri, oameni angajaţi şi plătiţi pentru a rezolva parţial, dacă nu total, această situaţie care atîrnă ca un pietroi de gîtul nostru în orice evaluări şi discuţii pentru acceptarea în Uniunea Europeană. Din păcate, multă birocraţie, vorbărie şi prea puţină eficienţă. Sînt puţine persoanele care s-au implicat cu adevărat, care încearcă să prindă un fir dintr-o lînă încîlcită şi să facă un ghem. Am ajuns să cunosc mai îndeaproape aceste probleme datorită unui spectacol realizat de Radu Apostol, student anul IV, secţia regie a UNATC-ului, clasa profesor Cornel Todea. Spectacolul se numeşte Acasă, textul este scris de Ludmila Razumovskaia (cea care a scris şi Şantaj, montat cu succes de Claudiu Goga la Teatrul "Sică Alexandrescu" din Braşov), iar traducerea îi aparţine Mirelei Răduţă. Pînă aici, nimic neobişnuit. Scenografii, şi ei tineri, sînt Alina Herescu şi Gabriela Albu. Teatrul care a găzduit proiectul este Teatrul "Creangă" din Bucureşti, al cărui director este Cornel Todea. De ce este unică pînă acum, în România, această montare? "Actorii" sînt copiii străzii. "Pentru mine", mărturiseşte profesorul şi directorul Todea, "Acasă reprezintă o izbîndă a pasiunii pentru teatru a tînărului regizor în anul IV, Radu Apostol, capabil să contamineze lumea anarhică a copiilor străzii de dragoste pentru miracolul scenei. Sp