Spectacolele prezentate la mijlocul lunii iunie de Baletul Teatrului Mare din Moscova, pe scena Operei Naţionale din Bucureşti, ar fi trebuit să fie prilej de mare bucurie, neumbrită, pentru toţi iubitorii dansului clasic. Şi aceştia s-au dovedit a fi mulţi.

Dar nu a fost să fie aşa. Încântarea resimţită în multe dintre momentele spectacolelor Companiei moscovite a fost încadrată de prea multe alte momente de stupefacţie şi chiar de indignare. Un eveniment nu poate fi receptat izolat de ambientul în care se desfăşoară. Criticul de balet poate opera această separare - şi o va face - din dragoste faţă de dans şi faţă de dansatori. Dar istoricul de artă este dator să dea mărturie despre întreaga atmosferă care a însoţit actul artistic. Şi aceasta nu a fost alta decât atmosfera poluată spiritual, deci inclusiv artistic, în care trăim, cu accentul pus însă, de astă dată, cu claritate, pe lipsa de profesionalism şi de respect faţă de cultură, faţă de artă şi faţă de toţi cei care o slujesc.

Disfuncţiile nu au venit dintr-o singură direcţie, ci din mai multe, în paralel. De aceea este destul de greu de stabilit unde a fost punctul lor de pornire: la Teatrul din Moscova, la Opera din Bucureşti sau la firma de impresariat Artex Group, care a organizat turneul. Oricum nimeni nu a fost la înălţimea obligaţiilor profesionale şi de prestigiu, care se impuneau. Balerinii ruşi au aşteptat o jumătate de oră în aeroportul de la Bucureşti ca să fie întâmpinaţi oficial. Incredibil, în mileniul trei, cu atâtea mijloace de comunicare la îndemână, nu s-a putut ţine legătura cu ei, pentru a se şti ora exactă a sosirii. Balerinii Operei Române nu i-au întâmpinat, aşa cum se cuvenea şi cum au făcut-o balerinii ruşi în 1984, când Compania Operei Române a fost la Moscova. Însă momentul sosirii nu le-a fost comunicat, iar în Operă apăruseră, cu mai multe zile înainte, - nu ş