Unul dintre principalele motive ale celor ce s-au arătat foarte surprinşi la decernarea Nobelului pentru literatură lui Gao Xingjian îl constituie gradul slab al notorietăţii acestuia. S-a spus că este un scriitor practic necunoscut, nu doar cititorilor de rând, dar chiar mediilor literare şi sinologilor, cu excepţia celor francezi şi suedezi. Mai mult, necunoscut în ţara de origine, unde romanele sale scrise după 1988 nu au fost publicate, iar scrierile mai vechi, piesele de teatru de exemplu, sînt simple consemnări în istoria literaturii.

Cele mai puternice reacţii în acest sens au venit pe de o parte din Anglia, unde în mass-media scriitorul premiat a fost prezentat ca dramaturg, notabil doar prin cîteva piese de teatru absurd, pe de altă parte, din China, unde vehemenţa contestării sale a atins cote impresionante. Dacă în ziarele englezeşti se vorbeşte de încă alţi 6 dramaturgi care ar fi meritat premiul mai mult decît Gao Xingjian, reprezentanţi ai Asociaţiei Scriitorilor Chinezi vorbesc de cîteva sute de scriitori chinezi mai buni decît el. Şi în America, Gao Xingjian e foarte puţin cunoscut şi, pentru a putea fi prezentat cît de cît publicului, s-a apelat la criticul Li Oufan, venit din Taiwan ca profesor invitat, care s-a rezumat să-l numească pe proaspătul laureat - un autentic scriitor al exilului.

Necunoaştere, frustrare, invidie pură, sau într-adevăr hazard şi totală subiectivitate în acordarea Nobelului? Nici n-ar fi pentru prima dată cînd se întîmplă aşa ceva, arată Cao Changqing, critic chinez care, amintind de nedreptatea făcută lui Tolstoi acum un secol, instrumentează un adevărat proces al Nobelului pentru literatură pe anul 2000. Într-un articol fulminant intitulat sugestiv Şase elemente întîmplătoare care i-au ţesut haine împăratului, Cao Changqing porneşte de la o afirmaţie netă: Gao Xingjian este un scriitor mediocru căruia i