Îl văd pe Octavian Paler ca pe un mare inadaptabil. N-a fost un disident de carton. Între odioşii impostori cu titlul de "revoluţionar", acordat cu largheţe de coruptul Bebe Ivanovici, şi intelectualii "subţiri", "noii filosofi" indigeni, cum ar veni, care, după ce au schiţat o vagă opoziţie, au virat fără complexe spre slujirea regimului iliescian, alegîndu-se cu poziţii de miniştri, academicieni, preşedinţi, Octavian Paler face figură de solitar. De lup singuratic. După ce a produs serioase dificultăţi oficialităţilor din "epoca de aur", prin caracterul neconcesiv, tranşant al opiniilor d-sale, autorul Polemicilor cordiale a rămas acelaşi spirit dificil. Or, această circumstanţă reprezintă, într-un plan debarasat de preconcepţii, un avantaj. Nici un creator de seamă nu s-a pliat lesne pe ceea ce i s-a oferit, nu s-a acomodat "fără probleme" mediului dat, fie el estetic sau social. Dar unii, cei care aduc în arta lor cu mai multă pregnanţă sîmburele dramatic al umanităţii, au parte de o cotă sporită de greutăţi în confruntarea lor cu o lume ostilă. Astfel ei ne oferă paradigmele personalităţii morale graţie unui act fatalmente diferenţial, mai mult ori mai puţin dureros, cu atît mai dureros cu cît onestitatea, demnitatea, consecvenţa le instrumentează în mai accentuată măsură comportamentul. Prin chiar structura lor intimă, asemenea autori refuză neadevărul şi injustiţia, blamîndu-i pe profitori, punîndu-se în serviciul celor năpăstuiţi, preluînd cauzele "spinoase", care nu par a avea sorţi de izbîndă în viitorul apropiat. Se înscriu în cadrele istoriei printr-o poziţie "piezişă", printr-un stil combativ. "Rolul scriitorului, afirma Albert Camus, în discursul său prilejuit de primirea premiului Nobel, nu se separă de datoriile dificile. Prin definiţie, el nu se poate pune astăzi în slujba celor ce fac istoria; el e în slujba celor ce o îndură". Cuvinte ce i se