Promiţătoarea sintagmă "oraş european al culturii", atribuită pentru un an de zile, înmagazinează enorm de multe speranţe şi virtualităţi: Europa, continent al culturii prin definiţie, îşi alege un oraş - alt spaţiu prin definiţie cultural; pentru un an întreg de zile, spectacole în ritm trepidant, premiere, recitaluri, deschideri de muzee şi vernisaje oficiale vor forma calendarul. Un întreg an, respectivul oraş "dansează" la propriu şi la figurat. În diferite oraşe europene, perioada în care venerabila aşezare istorică posedă rîvnitul titlu se sărbătoreşte timp de 365 de zile.

Anul acesta a adus pe primul plan al actualităţii artistice două oraşe, Porto şi Rotterdam, declarate amîndouă "oraşe ale culturii 2001". Ştiam asta de multă vreme, deoarece decizia se ia cu largă anticipaţie. Maniera în care oraşul olandez parcurge intervalul fast s-a dovedit a fi una mai degrabă tradiţională - spectacol somptuos de uvertură, concerte şi expoziţii, acţiuni comune întreprinse cu cetatea-soră din Portugalia, invitarea la Rotterdam a celor mai în vogă artişti. Iată însă că Porto a ales o variantă cel puţin originală de a-şi trăi situaţia de "oraş european al culturii". Şi anume renovarea totală a oraşului însuşi.

Mare parte a fondurilor europene şi naţionale destinate evenimentului, în loc să servească la invitarea celor mai costisitori solişti străini, au fost dirijate spre restaurarea propriului patrimoniu arhitectural. Cartierul istoric din centrul oraşului, cartierul de pe malul fluviului (Ribeira), cele mai frumoase clădiri, de multă vreme abandonate, unele de-a dreptul ruinate, se refac acum piatră cu piatră, redobîndind strălucirea din prima zi. Miliardele de scuzi se cheltuiesc pentru ca Porto însuşi să fie oraş al culturii nu numai prin efemere spectacole şi expoziţii, ci prin frumuseţea a sute şi sute de pieţe şi clădiri restaurate, prin aspectul p