Mediile au tratat cu amuzament şi, oricum, cu relativă detaşare altercaţia din Senat dintre György Frunda şi Corneliu Vadim Tudor, fiind înclinate să atribuie ieşirea intempestivă a senatorului PRM ("La Budapesta, cu tot neamul tău!") unor desfrînări (altfel spus, neînfrînări ori patinări de frînă) temperamentale sau psihiatrice. Ştim ce s-a întîmplat cînd politicienii şi jurnaliştii l-au socotit ani de zile pe senatorul CVT un măscărici, un bufon shakespearian sau, pur şi simplu, un nebun. Acesta era cît pe ce să devină preşedintele României, fiind considerat de către o bunicică parte din alegători un tip haios, simpatic, plin de haz. Personal, mă îndoiesc că izbucnirea din Senat a preşedintelui PRM s-ar datora unor afecţiuni psihice. Mai circulă în presă şi teza că, dacă s-ar face un test psihiatric, s-ar cam goli Parlamentul. O ipoteză liniştitoare: la urma urmei, toţi sîntem mai mult sau mai puţin nebuni (micile diferenţe în plus ori în minus nu mai contează, ca la produsele preambalate). Secvenţa prezentată de către televiziune este o izbucnire ideologică a senatorului PRM, mai curînd decît una psihologică şi se află de altfel în continuitatea unei

vajnice tradiţii, care numără şi alte lozinci patetice, precum: "Ţiganii la Bug!", "Evreii la Palestina!", "Chiaburii în Bărăgan!" În definitiv, de ce să mai discutăm, să ne enervăm, să ne batem în vorbe, cînd există şi soluţii radicale, una dintre ele fiind cea expusă cu cîţiva ani în urmă de către acelaşi preşedinte de partid şi constînd în alungarea ungurilor peste Tisa? (Dacă nu e posibil chiar în Tisa.) Seamănă asta cu "soluţia finală" în ceea ce îi priveşte pe evrei, propusă de Hitler? Seamănă. Seamănă şi cu soluţia radicală în ceea ce îi priveşte pe contrarevoluţionari, propusă de Stalin? Seamănă. Dar dacă - mă-ntreb - prin cine ştie ce act de voinţă unilaterală sau din cauza unei încăpăţînări car