Atunci cînd aterizezi pe aeroportul Otopeni, chiar cu puţine clipe înainte de a traversa şoseaua Bucureşti-Ploieşti, vezi studiourile cinematografice - foste Buftea, azi cumpărate de PROTv - şi, exact peste lac de ele, precedîndu-le, o casă enormă: o lacrimă dublă. Ea e neasemenea printre casele unde este situată, pe malul lacului sau împrejurul Bucureştilor în general. Este o casă unifamilială proiectată de dr. Radu Teacă pentru o înstărită familie bucureşteană (pentru care el a mai lucrat atît o celebrată locuinţă pe str. Cretei, recent renovată interior la un standard de calitate a concepţiei şi de acurateţe a execuţiei pe care eu unul îl consider greu de atins prea curînd de vreun alt confrate), cît şi alte proiecte mai mici, legate de firma proprietarului acestor case (logo-ul firmei, cataloage de prezentare, design de obiect). Nici una dintre ele însă nu este de complexitatea şi de coerenţa acestei case peri-urbane. Am fost martor atît la proiectarea ei, care a fost un proces îndelungat, repetat de nenumărate ori, inclusiv atunci cînd se ajunsese deja în faza de şantier. Am văzut macheta de fiecare dată cînd am intrat în atelierul lui Radu Teacă, întrucît autorul a plasat-o astfel, printre celelalte case şi biserici în machetă, stocate în holul studio-ului său, încît este peste poate să o ratezi. Macheta însăşi este un spectacol şi, de vreme ce autorul a ales să prezinte fotografii ale acesteia, iar nu şantierul însuşi, voi insista puţin asupra ei. Modul în care e proiectată macheta însăşi este lămuritor pentru o parte din intenţiile autorului. Un parcurs îndelung - felia de sit care uneşte intrarea cu lacul - flancat de evenimente vizuale, se înnoadă vizual în casa aflată mai degrabă către debarcader şi capelă decît către intrare. Aşa cum este gîndită casa, parcurgerea ei reprezintă o etapă necesară pentru a ajunge la lac, pentru că apa însăşi este pr