Să refacem lumea! Bine, dar cu cine? La doi paşi de Universitatea din Cluj, e un fel de cafenea restaurant, un fel de prelungire-anexă a instituţiei. Pot fi întîlniţi acolo universitari, cercetători, scriitori, redactori de revistă, realizatori de televiziune şi radio, studenţi, pe scurt, se adună acolo o parte a intelighenţiei din Cluj. Există acolo şi un grup de permanenţi care, de dimineaţa pînă seara, de la aceeaşi masă, ca într-un han, oferă un popas cunoştinţelor sau prietenilor în trecere. Conversaţiile lor sînt de cel mai mare interes... Ei n-au călătorit mai deloc, dar vorbesc despre toate şi ştiu totul: literatura, poezia, lingvistica, antropologia, sociologia şi politica nu au nici un fel de secret pentru ei. Istoria societăţilor şi a civilizaţiilor este cel mai vast domeniu de erudiţie unde îşi exersează talentele critice. În plus, ei cunosc genealogia politico-socială, legăturile de rudenie, amicale, mafiote din tot oraşul; sînt cei mai buni informatori. De la ei se poate afla cu ce se ocupau "sufletele mizericordioase" înainte de 1989, ba chiar înainte de 1970, şi ce au ajuns ele astăzi, răscolite cum sînt de dinamica irepresibilă a tranziţiei. Pythii ale postcomunismului, comesenii străpung cu privirea hainele noi ale proaspeţilor convertiţi la virtuţile liberalismului şi scot la iveală boarfele cîrpite ale oportuniştilor, ale celor care toată viaţa n-au făcut altceva decît să se adapteze tuturor mutaţiilor ideologice, ale celor care sînt gata să-i adore şi pe filatelişti, dacă mîine aceştia ar ajunge la putere. Succesele altora în carieră le sporesc mînia pe măsură ce li se adună frustrările. De fapt, ei au ratat intrarea pe autostrada tranziţiei, nereuşind să vîndă o falsă disidenţă, false revolte, o literatură de sertar virtuală. Au fost prea sinceri, prea oneşti, şi în felul lor prea naivi, prea integri în laşitatea lor. Ei credeau sincer