Perceptiile despre Romania, motivate pe deplin de ce s-a intimplat aici in ultimii 11 ani, sint atit de proaste, incit Bucurestiului nu i se acorda dreptul la nuante si beneficiul indoielii in presa si cancelariile occidentale Daca americanii de la Noble Ventures, proprietari ai Combinatului Siderurgic de la Resita (CSR), intr-adevar nu si-au respectat contractul incheiat in momentul privatizarii, este indreptatit APAPS, adica statul roman, sa ii dea in judecata si sa obtina rezolutionarea acestuia, adica punerea partilor in situatia precontractuala, cind statul era proprietar? In principiu, fiind vorba despre un contract comercial cu clauze clare, sigur ca este. Si investitorii de la CSR, ca si oricare alta persoana fizica sau juridica functionind in Romania, ca si oriunde altundeva in lume, trebuie sa se supuna regulilor legii si economiei de piata, prima regula fiind tocmai respectarea intelegerilor contractuale. O posibila obiectie la aceste argumente vine din ratiunea care sta la baza tipului de contract de privatizare care se practica in Romania. Este vorba de contracte stufoase, cu foarte multe conditionari, prin care statul incearca sa se asigure ca muncitorii vor ramine angajati in continuare ani de-a rindul, ca productia va avea anumite nivele, ca datoriile intreprinderii privatizate se vor plati intr-un anumit ritm foarte strict stabilit, samdp. Or, acest tip de abordare este minat de o eroare fundamentala: iluzia ca piata este strict previzibila, ca poti sti astazi cu exactitate ce se va intimpla intr-un anumit domeniu economic peste un an, doi sau cinci. Este o iluzie de sorginte etatista si dirijista ca fenomene legate de evolutii sociale si umane, piata fiind o instantiere a acestora, pot fi rationalizate si incadrate prin retete apriorice. Moda, vremea, tehnologia, un razboi, cheful unui mare actor de pe piata pot schimba regulile jocului foarte rapid