RAJAC se pregateste intens sa ridice Statia de Epurare de la Dancu "pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie", celebra expresie a lui Ceausescu. Locul in care este curatata apa din reteaua de canalizare a orasului, inainte de a fi deversata in Bahlui, a inghitit pina acum 25 milioane de marci si se pregateste pentru un meniu si mai consistent: 32 milioane de euro. Marile investitii la care s-a angajat RAJAC din 1995 incoace incep sa puna in functie mari paradoxuri. Statia de Epurare, de pilda, are in prezent o capacitate de 1.800 l/s. Anul trecut, s-au epurat doar 900 l/s, adica de doua ori mai putin decit capacitatea statiei, cifrele fiind luate chiar din "Raportul anual de activitate pe anul 2000", semnat de managerul Gheorghe Nichita. RAJAC isi propune acum sa construiasca o noua uzina, pe linga cea existenta, cu o capacitate de 2.400 l/s. Aceasta in conditiile in care consumul de apa din Iasi a scazut de trei ori in ultimii patru ani. Investitia face parte din Programul ISPA al Uniunii Europene, 25% din suma oferita urmind a fi rambursata de regie din banii cistigati nu din alta parte, decit de la ieseni. Chiar daca cei 75% nerambursabili sint bine primiti, nu pot fi evitate discutiile pe tema: de ce trebuie cheltuite 32 milioane de euro pentru realizarea unui produs ce pare sa nu foloseasca la nimic? Ce va face Iasul cu o uzina care ar putea epura 4.200 l/s, dar care, concret, nu epureaza decit 900 l/s? Investitiile de la Statia de Epurare, demarate in 1995, au fost mereu umbrite de scandaluri publice. Iesenii mai au inca pe limba gustul amar lasat de modul subteran in care Ioan Amihaesei, presedintele CJ din acea vreme, a aprobat contractarea unui imprumut de 20,5 milioane de marci de la banca germana KfV. A fost, practic, atunci, o investitie romaneasca intr-o firma nemteasca, o inginerie financiara mai putin ortodoxa, chiar daca firma purta prestigi