La mulţi ani, Corto Maltese! În şcoala generală, tîrziu pînă prin clasa a V-a, eram o clasă de doctori; la inutila-inevitabilă întrebare ce te faci cînd vei fi mare?, cea mai mare parte dintre colegii mei răspundeau că vor să se facă doctori. Eu doream să mă fac marinar, dar nu eram singurul rebel; vreo doi doreau să devină ingineri, vreo două se visau profesoare, aveam şi un virtual fotbalist ... Era chiar unul care, spiritual ca o greblă ştirbă fiind, dorea să se facă actor - azi are un atelier de reparaţii auto şi cred că-i cel ce cîştigă cît toţi foştii doctori . Nu mă făcusem marinar, ci mă formaseră doi maeştri: ucenicisem pe lîngă Toate pînzele sus a lui Tudoran şi, imediat apoi, m-am desăvîrşit pe lîngă Corto Maltese. Pentru cine nu ştie - chiar, cine nu ştie? -, Corto era/este un erou de benzi desenate creat, lansat pe mări şi pe piaţa B.D., în iulie 1967, de către Hugo Pratt (respiră în Bucureşti cineva care l-a cunoscut pe Pratt şi a băut o cafea cu el la taclale - este dl Jean-Philippe Alfonsi, de la Ambasada Franţei; nu este exclus ca prin lumea letargică a B.D.-ului românesc să mai fie şi alţii.). Eu l-am întîlnit pe Corto, cîndva în anii '70, în revista Pif - revistă care rămîne, în ultrasubiectivata mea percepţie, unicul lucru bun pe care l-a lăsat în urma sa comunismul european. Bidimensionalul Corto are o fişă de identitate mai clară decît a multor bipezi în carne şi oase*: născut pe 10 iulie 1887 la La Valetta, în Malta, din dragostea pripită dintre o ţigăncuşă andaluză şi un marinar englez, cu ochii romantici sub sprîncenele umbroase şi tras ca prin inel pe măsura înălţimii sale (1,83 m., spunea creatorul său), Corto Maltese fuma nişte misterioase ţigarete subţiri, purta un cercel în urechea stîngă - semn că făcea parte din marina comercială! - şi pantaloni invariabil albi; cît despre aventurile sale - existenţialism în stare pură. Hugo Pr