în alb-negru Cele mai multe dintre firmele din Tenerife sînt în engleză, nu în spaniolă, iar a doua limbă de comunicare publică pare a fi germana: pentru nemţi, Canarele sînt aproape un alt land. Tot în engleză sînt şi destule dintre inscripţiile independentiste tagate pe cîte un zid, ici-colo (Spanish no, Canarian!). Există două minuscule mişcări independentiste în Canare, iar localnicii se consideră, cică, nu atît europeni, cît africani: de Maroc îi separă mai puţin de o sută de kilometri, pînă în Spania sînt peste o mie. Majoritatea populaţiei nu vrea însă independencia, ci doar mai mult sprijin financiar de la buget; şi, oricum, cel mai înalt munte din Spania se află aici, pe Tenerife, are vreo trei mii şapte sute de metri. Cum e un fost vulcan, totul se află, cum ar veni, sub vulcan. Sau, mai curînd, pe?! Oricum, în: în Babilon. Menu-urile restaurantelor sînt afişate în cel puţin 7-8 limbi. Firmele care au în denumire "New York" sînt cu duiumul şi pentru orice, de la restaurante şi café-uri la magazinele cu papuci de plajă şi alte obiecte de strictă folosinţă vacanţieră, aparatură electronică şi băuturi răcoritoare. Cea mai puternică reţea de pizzerii de pe insulă se cheamă însă "Pizza Kiev". Onoarea culinară a Italiei pare a fi salvată doar de pizzeria Tutto Pavaroti, indiciu clar de apartenenţă naţională: cultura, ultimul bastion al identităţii, desigur. Un cîştig mai mult simbolic, totuşi, fiindcă restaurantele chinezeşti sînt într-un implacabil iureş expansionist. Şi nu numai restaurante vin dinspre acolo unde se zice că va fi centrul lumii în mileniul trei. Că se cheamă ori ba "New York", aproape toate prăvăliile cu items for the beach, de regulă grandioase depozite de şlapi, bermude, pălării de soare şi alte mărunţişuri în cantităţi gigantice, sînt ţinute de asiatici. Iar marfa e fabricată cam tot prin aceleaşi îndepărtate tărîmuri extrem orient