În căminele studenţeşti, perioada paradoxurilor este sesiunea (denumită uneori şi stresiune, deşi aşa-zisul stres care pluteşte în aer este mai mult "confecţionat" decît real). Sesiunea creează o stare comună de agitaţie şi confuzie şi poate însemna: nopţi albe, excese de cafele (îmbunătăţite cu coniac) şi de ţigări (luate pe datorie de la butic), "vînătoarea" de cursuri şi cozile interminabile la xerox, toceală, prieteni noi, de conjunctură (cei care l-au citit din scoarţă în scoarţă pe Freud, cei care recită versuri din Byron sau cei care cunosc pe de rost bolile cu transmitere sexuală, diviziunile mitotice şi meiotice, circuitele integrate etc. etc., depinde de facultate, materie, subiect...), abandonarea prietenilor vechi, a iubiţilor, a iubitelor (care în acel moment se dovedesc inutili), relaxarea picioarelor în lighiane cu apă rece, telefoane primite de undeva, de acasă, voci îngrijorate, sfaturi ("Să nu te surmenezi, puiule!", "Să n-o laşi pe proasta aia din Buzău, de la camera de vis-à-vis să-ţi mănînce mîncarea tocmai acum!", "Să te pui bine cu profesorii!","Să nu uiţi că mîine ai examen!"...), copiuţe (vîrîte în mînecă, în sîn, în portjartier, în capacul de la pix), crize de nervi şi distonocalme, muzică de ambianţă ("Vanghelis" - "The Conquest of Paradise" vs. "Minodora la Maxim" sau "Gaz pe Foc" - "Adio"), ticuri şi apucături rele (rosul unghiilor, bîţîială, scărpinat în cap, scobit în nas) şi... defulare, distracţie... chefuri înainte de examen şi chefuri după examen, interminabile petreceri motivate de bucurie, tristeţe, angoasă, panică sau pur şi simplu nemotivate. În P16, Radu poreclit nu se ştie de ce şi Pinguinu', student la sociologie, tocmai a trecut cu bine un examen, ceva despre manipularea maselor şi dă bairam, mai ales că trebuie să-l cinstească şi pe colegul lui de cameră căruia îi promisese o navetă de bere "Noroc" dacă-i suflă. Prim