Cazuri de extrema urgenta. "Mi-e groaza de ziua in care baiatul meu imi va spune ca l-am facut mai nefericit decat era inainte". Stimata d-na directoare,. Ma numesc Marin Vasile, domiciliez in Bucuresti, sunt nevazator din nastere si ma adresez dvs., aducandu-va la cunostinta urmatoarele: eu am avut...

Cazuri de extrema urgenta

"Mi-e groaza de ziua in care baiatul meu imi va spune ca l-am facut mai nefericit decat era inainte"

Stimata d-na directoare,

Ma numesc Marin Vasile, domiciliez in Bucuresti, sunt nevazator din nastere si ma adresez dvs., aducandu-va la cunostinta urmatoarele: eu am avut o casatorie anterioara cu o femeie tot nevazatoare, din care a rezultat un baietel - Marin Stefan Robert - pe care fosta mea sotie l-a abandonat, cand era in varsta de patru luni, pe o banca din incinta Caminului de nevazatori, unde ma aflam intr-o stare deplorabila, neavand de nici unele: nici haine, nici hrana, nici nimic. Vazandu-ma singur si parasit in aceasta situatie foarte grea, neavand alta posibilitate, l-am internat la Casa de copii. Din acel moment, viata mea a devenit un cosmar, instrainarea baiatului durandu-ma foarte mult, mai ales ca nu aveam cum sa-l ajut. Intre timp, am cunoscut o alta femeie, tot nevazatoare ca si mine, cu care m-am casatorit si cu care convietuiesc in relatii foarte bune. Pe toata perioada aceasta, desi copilul a fost transferat de la o casa de copii la alta, eu am mers sa-l vad saptamanal, imprumutandu-ma ca sa-i duc macar o punga cu bomboane. In cele din urma, nemaiputand sa traiesc fara el, am decis cu sotia sa-l luam acasa, in familie, pentru a fi "ochii si bastonul" nostru in viata. Din nefericire, lipsa familiei si a afectiunii, aruncatul lui dintr-o parte in alta au facut din el un inadaptat. In prezent, ne luptam pentru a reusi sa-l integram in societate, dar ne confruntam cu o situatie material