Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste". "Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de...

Virgil Iantu"Sunt incredintat ca acolo, sus, cineva ma iubeste"

"Vrei sa fii miliardar" i-a conferit o popularitate de prim-ministru. Prezenta in trupa "The Fifties" a lui Stefan Banica i-a adus cohorte de fani. Succesul nu-l ameteste insa pe timisoreanul care a pornit in viata cu cei sapte ani de acasa si cu studii complete de Conservator. Fisa biografica a unui invingator.

*

- Miliardele pe care le imparti cu atata generozitate la Prima Tv ti-au adus o popularitate de prim-ministru. Cu toate astea, adevarata ta pasiune e muzica, careia i te daruiesti cu devotament. Ai o voce deosebita. Mai tii minte ziua in care ai descoperit ca iti place sa canti?

- Sunt timisorean de origine. Am crescut intr-o familie in care se canta, din placere, de dimineata pana seara. Tatal meu, care era preot, avea ureche muzicala. La fel si mama. Fratele meu, care este cu zece ani mai mare decat mine, a studiat chitara si a avut chiar si o trupa, cum se purta pe vremea adolescentei lui. Eu am inceput sa cant, la randul meu, de foarte mic, asa ca, impreuna cu fratele meu, organizam deseori serbari - el la chitara si eu cu vocea - acasa. Publicul era format din parintii nostri, care ne aplaudau incantati. In familia noastra domnea o atmosfera foarte destinsa. Desi era preot, tata nu era nici rigid, nici dogmatic, ci un om cat se poate de normal, cu un foarte dezvoltat simt al umorului. Eu nu am luat niciodata bataie de la ai mei si mi se faceau toate mendrele, dar nu pe gratis. Trebuia sa lupt pentru orice lucru pe care mi-l doream. Ca sa-l obti