Pavel TUGUI
Tineretea lui Petru Dumitriu
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, Colectia Biografii, 168 p., 55.000 lei
„…eseul tov. S. Toma e deosebit de instructiv pentru noua generatie de critici si in general pentru noul stil critic, pentru ca e una din primele lucrari de critica facuta la noi in lumina principiilor marxism-leninismului si totodata una din cele mai izbutite pe aceasta cale a analizei care – ca sa intrebuintez cuvintele lui A.A. Jdanov – trebuie sa fie «sigura, precisa si profund stiintifica»“, asa se incheia in 1948 un articol despre binecunoscutul studiu al lui Sorin Toma, Poezia putrefactiei…, scris de Petru Dumitriu.
Aparut in Colectia „Biografii“, te astepti ca volumul lui Pavel Tugui sa fie o… biografie a tineretii controversatului prozator. Ei bine, cartea nu e o biografie, ci doar o insiruire obositoare a prozelor si articolelor lui Petru Dumitriu publicate in Revista Fundatiilor Regale, Flacara, Scinteia, Contemporanul, Viata Romaneasca etc., intre anii 1944-1960 – articole si cronici mai mult sau mai putin contestate (Pavel Tugui se disculpa deseori ca nu stie, ca nu e informat, ca nu-si poate da seama) – a tuturor editiilor romanelor, a unor scrisori si biletele schimbate in diverse ocazii cu autorul, insiruire urmata spre final de citeva anexe reprezentind acte de aprobare pentru ultima plecare in strainatate a scriitorului.
Dar Petru Dumitriu nu este singurul personaj al acestei carti. Pavel Tugui insusi apare aproape in fiecare pagina din spatele propriului discurs, de cele mai multe ori cu notatii puerile cum ar fi transcrierea unor banale dedicatii de pe cartile primite de la diversi scriitori. Autorul se simte obligat sa se scuze: „Cititorii imi vor ierta evocarea sentimentala, pigmentata de fapte de natura personala“ (p. 51).
Stim ca Pavel Tugui n-a fost un personaj tocmai sinis
