Lucian BLAGA
Domnita GHERGHINESCU-VANIA
Domnita nebanuitelor trepte
Editie ingrijita, prefata si note de Simona Cioculescu, Editura Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti, 1995, 184 p., f.p.
Pentru Adela, Ana Karenin nu e «stil si compozitie», ci Kitty, Dolly, Ana, Levin, Wronsky, coliziunile dintre ei si progresul logic si psihologic al actiunii“ (G. Ibraileanu – Adela). Pentru Simona Cioculescu, autoare a prefetei si a notelor care insotesc epistolarul Lucian Blaga-Domnita Gherghinescu-Vania, corespondenta poetului, purtata intre 1941 si 1948 cu inspiratoarea simbolica a Nebanuitelor trepte este marturia unei (presupuse!) iubiri platonice, tesute, ca o pinza a Penelopei, din nostalgii serene, din detalii infinitezimale care tradeaza, dincolo de cuvinte aparent univoce, sensul implicit al unor intentii sentimentale disimulate cu discretie. Intr-un elan (platonizant, fireste!) de traire romantica, amestecind notatii de natura documentara cu citate din poezia erotica blagiana, cu reflectii asupra iubirii cosmice, asupra „conditiei ontologice superioare“ a „femeii zeita“ si cu o serie de conjecturi (nu tocmai discrete) privitoare la relatia celor doi corespondenti, autoarea prefetei identifica inrudiri simbolice cu alte cupluri „celebre“ al caror schimb epistolar dezvaluie o poveste de dragoste: Eminescu – Veronica Micle, Süzette Gontard – Hölderlin. Iata (fara alte comentarii) un fragment din prefata Simonei Cioculescu:
„Cuvintul iubire ca atare nu va fi pronuntat, revenind cercetatorului sa conchida asupra esentei sentimentului care l-a determinat pe poet sa scrie un numar mai mare de scrisori (p. 91), fata de cele primite (p. 56), iar pe Domnita sa-l secondeze cu atita fidelitate pe acele fagase ce nu-i puteau fi proprii – lectura operelor filozofice ale inaltului ei prieten, supunerea la un ceremonial constringator in care
