Mircea ELIADE
Textele „legionare“ si despre „romanism“
Editura Dacia, Colectia „Alternative“, Cluj Napoca, 2001, 160 p., f.p.
Editia cu Textele „legionare“ si despre „romanism“ ale lui Mircea Eliade ingrijita de Mircea Handoca reprezinta o penibila incercare a acestuia din urma de a-l disculpa pe celebrul savant de acuzatiile de prolegionarism si de antisemitism care i-au fost aduse.
Strategiile dezvinovatirii incep chiar de la titlul acestei culegeri, unde cuvintul „legionare“ este pus intre ghilimele, lasindu-ne sa credem ca invinuirea pomenita mai sus este neintemeiata si ca citirea textelor incriminate ne va convinge de aceasta. In caz contrar, sintem creduli sau rauvoitori. Oricum, am fost preveniti. Nu trebuie sa ne luam dupa aparente. Textele nu sint atit de legionarizate cum par a o arata unele titluri: Ion Mota si Vasile Marin, Noua aristocratie legionara sau Provincia si legionarismul. Spre a ne convinge, putem citi pe coperta a patra un fragment in care tinarul Eliade ataca furibund atit dreapta („fascistii prigonitori de evrei“), cit si stinga („comunistii incendiatori de biserici“). Ca aceste rinduri nu fac parte din articolele (pseudo)legionare e doar un detaliu nesemnificativ. In schimb, semnificativa e certitudinea ca un asemenea procedeu de orientare a lecturii ipoteticilor cititori de catre editor este nu doar partinitor, ci si necinstit, deoarece ne este presupusa lipsa discernamintului.
Chiar daca am admite ca cele spuse pina aici sint simple ipoteze, iar nu expresia unui partizanat fatis, analiza prolixului Cuvint inainte al dlui Handoca ne va releva citeva sofisme ale justificarii.
Desi – ne marturiseste la sfirsit – articolul sau (de peste 25 de pagini) nu este exhaustiv, Mircea Handoca isi concepe textul polemic si agresiv, dorindu-l a fi o replica „obiectiva“ si „stiintifica“ la adresa contestatarilo
