Ion IANOSI
Dostoievski. Tragedia subteranei.
Dostoievski si Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuti
Editura Teora, Colectia „Universitas“, Bucuresti, 2000, 528 p., 120000 lei
Un peisaj sarac…
Fenomen singular si, pare-se, specific romanesc, conul de umbra in care a intrat la noi literatura rusa dupa 1989 tinde sa se inscrie deja pe lista eternelor noastre defazari, intirzieri si desincronizari. Pe alte meridiane, autorii rusi continua sa suscite, firesc, interesul. Sa cunoasca noi lecturi, exegeze si abordari, sa fie inspiratori ai diverselor mode si sa genereze, chiar cei proaspat descoperiti, cite o normala voga: semn ca metabolismul cultural ii primeste si ii asimileaza. La noi, in schimb, de 11 ani apetenta pentru slavistica si studiul literaturii ruse – redus la un impardonabil statut facultativ – se afla in cadere libera. Oricind binevenitele reeditari sint atit de rare, ca frizeaza accidentalul. Editiile complete si recuperarile stagneaza cu anii, iar atipicul, sincreticul si contradictoriul modernism rusesc ramine inca, pentru cititorul roman, o mare necunoscuta. Nici o editura nu a riscat, pina acum, nepopularitatea si nevandabilitatea presupuse a insoti demararea unui program cit de cit coerent de traduceri din limba rusa. Putinii autori rusi care au patruns pe piata noastra de carte sint, in principiu, cei deja verificati in Occident si cu o cota gata probata. Si, in general, chiar si atunci cind exista o varianta originala ruseasca, se prefera traducerea „la mina a doua“, dupa editii in franceza sau engleza, sacrificindu-se nuante importante. Cei mai apti sa o confirme in cunostinta de cauza sint cititorii teologilor rusi publicati in romana prin atare procedeu. Una dintre posibilele explicatii ar consta in caracterul de „rara avis“ al traducatorilor din ruseste, desi cei pe care ii avem – putini, pe cale de disparitie si
