Republica Moldova a devenit saptamina trecuta membra a Pactului de Stabilitate Sud-Est european. La Bruxelles, cu acest prilej, si la Strasbourg la Consiliul Europei, cu o zi mai devreme, presedintele Vladimir Voronin a afirmat vocatia europeana a tarii sale in doua discursuri memorabile. Intrevederi cu lideri occidentali, inclusiv cu secretarul general al Aliantei Atlantice, lordul Robertson, au ilustrat o politica externa cu accente noi si remarcabile. Discursurile au adus o pala de aer proaspat in retorica liderului comunist Voronin, destul de greu imaginabila cu citeva luni in urma, cind noii guvernanti de la Chisinau curtau Moscova, creind impresia ca venirea comunistilor la putere ar putea insemna reintrarea Moldovei in orbita ruseasca. In discursurile mentionate, Rusia nici n-a fost amintita pe nume, doar o singura referinta aluziva la ea, intr-un context nu prea curtenitor, fiind facuta cind presedintele moldovean a cerut „retragerea trupelor si munitiei straine“ din Transnistria. Cu citeva saptamini mai devreme, ministrul de externe Cernomiz se angaja la Washington intr-un exercitiu similar de redefinire a optiunilor guvernului, explicind mai direct decit a facut-o vreo alta oficialitate moldoveana ca aderarea la Uniunea Rusia-Belarus, prezentata inainte si imediat dupa alegeri ca o prioritate a noii puteri, n-a fost altceva decit o „lozinca electorala a partidului la putere“.

Este o evolutie care nu-i surprinzatoare, dar a carei credibilitate ramine a fi demonstrata. Nu-i surprinzatoare pentru ca exista de la inceput un filon pragmatic in atitudinile presedintelui Voronin. Chiar a doua zi dupa scrutinul din februarie, el descria politica externa pe care avea intentia s-o desfasoare cu un proverb foarte graitor: „Vitelul destept suge la doua vaci“. Nu era prea greu de priceput ce avea in vedere. S-a dus intii la Moscova, spre care il indemnau ef