Este ciudat cît de mult seamănă paginile scrise de Geo Bogza în jurnalul său la începutul anului 1931, puţin înainte de a împlini 23 de ani, şi începutul romanului Die Stunde der wahren Empfindung (Ora senzaţiei adevărate) de Peter Handke, scris mult mai tîrziu. Geo Bogza pare a deschide pentru prima oară ochii asupra lumii: respinge dintr-o dată nu numai toate învăţăturile primite de-a gata, dar şi toate senzaţiile, toate reflexele formate pînă atunci şi încearcă să înţeleagă, să refacă pe cont propriu şi de la capăt, întregul univers. în nopţi şi zile halucinante, în care notează febril, oră după oră, ceea ce simte, crizele sale de inadaptare de pînă atunci îşi ating apogeul.
Ce curios să ai o casă cu patru pereţi, cu geamuri, un pat în care să te culci. Cine a născocit toate astea? Putea fi altfel. Totul curios, straniu, fantastic. Pisica a plecat de mult. Acum doarme pe un scaun. Privesc forma scaunului. Iată ceva cu care m-am întîlnit de cînd eram mic, cu care eram obişnuit, şi totuşi acum scaunul mi se pare fantastic. [...] Pe ăsta e o pisică. Pînă acum fusese mama. Ce curios e să ai o mamă. Mă gîndesc că s-ar fi putut să exişti şi fără mamă. Ce crede ea despre mine? (Duminică, 11 ianuarie 1931, douăsprezece şi jumătate noaptea).
Una dintre ideile lui Geo Bogza este să facă greva foamei împotriva vieţii. Fireşte că obligaţiile, convenţiile, serviciul, căsătoria şi toate celelalte �capcane pentru a ne desfiinţa" nu fac decît să-i agraveze conflictul cu existenţa. Deşi este, ca toţi avangardiştii, împotriva burghezilor şi a burghezismelor, are grijă să noteze în jurnal: �îmi pare bine că nu sunt înscris în nici un partid, s-ar fi spus că sînt comunist". Poemul invectivă, a cărui apariţie duce la arestarea autorului (era mai de mult, împreună cu grupul de la unu, în vizorul Justiţiei) este scris în această stare de spirit. Cu toate
