Românii fac, românii dreg, aşa-s românii. Sînt judecăţi de "valoare" pe care le auzim mai tot timpul pe stradă şi pe care, de vreo zece ani încoace, le citim în din ce în ce mai multe cărţi. În ce calitate pot vorbi românii despre ceilalţi români? În orice calitate, doar se poate vedea cu ochiul liber că la fotbal naţionala nu e în stare să recupereze un handicap, că scriitorii noştri traduşi în limbi de circulaţie nu au nici un fel de succes etc. Dezamăgirile pe care le poate provoca o etnie ascund o mare doză de ipocrizie şi, mai ales, de tupeu. În mijlocul acestei mode care a coborît în stradă (fiecare român ştie cum sînt ceilalţi români) apare cartea Identitate în ruptură de Sorin Alexandrescu. Este unul dintre puţinele cazuri în care judecăţile amintite mai sus au acoperire, sînt justificate. Întors în ţară după '89 (autorul s-a autoexilat în Olanda la sfîrşitul anilor '60), pentru Sorin Alexandrescu definirea "românului" a coincis cu redefinirea propriei identităţi: "La Bucureşti fac adesea gafe "de străin" dar, după 24 de ani la Amsterdam, nimănui nu-i trece prin minte să mă considere olandez." Astfel, apare justificat un demers imagologic: românii văzuţi prin ochii unui "romstrăin", cum plastic se exprimă autorul.

Identitate în ruptură este o culegere de articole, interviuri, conferinţe întinse de-a lungul ultimilor douăzeci de ani. Punctul comun este uşor de stabilit. Dubla identitate personală este adusă la scara dimensiunilor geo-politice şi istorice ale României, o ţară situată între "est" şi "vest" (cu religii diferite, cu situaţii politice diferite etc.). Istoria reidentificării cu ţara natală, a regăsirii rupturii "mici" individuale în "marea" ruptură a unei întregi culturi, a unei naţiuni. Jocul particular-general este cel care susţine armătura teoretică a cărţii. Raţionamentele sînt perfect credibile şi pentru că au o experienţă individu