La mijlocul lunii iunie, Per Olov Enquist, considerat cel mai valoros prozator şi dramaturg suedez din ultimele decenii, a făcut o vizită de cîteva zile la Bucureşti, cu ocazia lansării versiunii româneşti a romanului Vizita medicului de curte, apărută la Editura Universal Dalsi. Am profitat de prezenţa sa, pentru a-i pune cîteva întrebări referitoare la biografia şi opera lui.

Povestiţi-ne despre copilăria dvs. în nordul Suediei. Cum v-a influenţat?

M-am născut în 1934, în districtul Västerbotten, într-un sat, Hjoggböle, care are cam 150 de locuitori; tata era muncitor la pădure, iar mama, şi ea fiică de ţăran, era învăţătoare. A venit în sat pentru a se căsători cu tata. Acolo am crescut eu, la 1000 de kilometri nord de Stockholm, într-un mediu religios fundamentalist. Tatăl meu a murit cînd aveam şase luni. Apoi, când aveam 3 ani, mama mi-a adus un fel de soră adoptivă, pentru a o ajuta la creşterea mea. Această istorie am povesti-

t-o într-un roman care se numeşte Cărţile căpitanului Nemo. E un mediu foarte special, acolo, sus, în Norrland. Totul este impregnat de o religiozitate severă, bazată pe mişcarea Fraţilor Bunelor Moravuri - care şi-a găsit acolo adepţi încă din secolul al XVIII-lea. Mediul acesta religios avea să mă marcheze adînc, mi-a influenţat şi ultimul roman, care se numeşte Călătoria lui Lewi, şi în care am încercat să-l descriu. Fiindcă o parte din acest mediu de renaştere a bisericii a influenţat întreaga societate suedeză, structura politică din modelul suedez - ceea ce mă interesează şi ca observator politic... Apoi am luat examenul de bacalaureat şi-am venit la Uppsala la studii, am devenit istoric literar, mi-am scris dizertaţia despre un scriitor suedez din anii '40. În 1961 am debutat cu un mic roman plictisitor, Ochiul de cristal, pe care n-am îndrăznit să-l mai recitesc