ieşirea pe străzi
aş dormi în sala tronului sub aripile unei păsări
de pradă
mîine va fi conferinţa celor aleşi să urce
chiar dacă nu vor interzice ieşirea pe străzi
gîndul oamenilor se va distruge
pe propriul drum
gheaţa din care creşte grîul nu-i un bun public
coşmarul rămîne pe mîna artiştilor
bine plătiţi
insectele pier fără a mai escalada zidul
o mînă pe trup ar putea schimba toată politica
marilor trusturi
vocile din oraşul medieval ar trebui auzite
pînă dimineaţa
pentru a urmări călăul înainte de-a deschide ochii
noi nu ştim dacă existăm
cînd alţii ridică năvoadele
vino să ne exilăm din acest punct
toţi suntem mai puternici decît ordinea legală
aş vrea să deseneze
cei care au orbit un timp.
vremea, sfîrşitul
acum cînd dezastrele reuşesc mai bine
sub lumina reflectoarelor
curajul semenilor nu-i în marile adîncuri
dispar fluturii de noapte în preajma colegiilor de
limbi străine
apar clădiri în care timpul va fi oprit pînă la noi
dispoziţii
nimeni nu mai are de recuperat ceva
după ce auzim strigătul din pădure
nimeni nu visează mai bine decît insectele
cerul s-a fisurat în rîul pe care îl treci singur
cei cu aripi improvizate ies din cerc
şi-ar vrea să se prăbuşească
dincolo de şoapte
dogma pare o inimă
un uriaş munte de bani
ni se arată zilnic
mulţi scriu piese de teatru pentru un premiu după moarte
aici gloria are platoşa zdrobită de cei care
nu-şi amintesc nimic
cei fără de
