interviu cu Victor BABIUC

Sondajele arată că cetăţenii din ţările Uniunii Europene nu prea ştiu că fac parte din ea, nu au idei în legătură cu legitimitatea tratatelor încheiate în numele lor şi nu sînt preocupaţi de faptul că, peste cîteva luni, vor avea alţi bani (moneda comună euro) în buzunare. S-ar putea spune că nici toţi cei care respiră nu ştiu din ce elemente chimice este alcătuit aerul. Pentru o ţară cum este România cunoaşterea organismelor internaţionale unde vrea să pătrundă este totuşi importantă pentru că reprezintă nu doar o treaptă într-o evoluţie, ci o cotitură decisivă în structura politică (standardele organizării democratice) şi cea economică (piaţă liberă, proprietate privată) a ţării. Unanimitatea etalată de clasa politică în enunţarea obiectivului integrării este, la o analiză mai atentă, doar superficială. Unii văd în integrare impulsul accelerării reformei, alţii cred că ar fi mai bine ca tratativele pentru integrare să înceapă după ce România va fi egală, sau aproape egală, ca nivel de dezvoltare cu ţările care sînt deja membre ale clubului. Unii văd integrarea în UE şi accesul în NATO ca pe un proces unitar (denumit chiar aşa, "euro-atlantic"), alţii cred că România trebuie să ia o poziţie precisă, să fie de partea cuiva, în rivalitatea dintre Europa şi Statele Unite. Şi mai sînt deosebiri, nu numai de nuanţă. Continuăm suita de interviuri prin care cei ce au fost, sînt sau vor fi factori de decizie în aceste probleme îşi expun punctele de vedere în legătură cu orientarea viitoare a ţării.

În luna aprilie, aţi dat o declaraţie de presă prin care atrăgeaţi atenţia asupra erorilor produse de actuala guvernare în politica externă. Scriaţi acolo că integrarea în NATO trebuie diferenţiată de demersurile pentru accesul în Uniunea Europeană. Totuşi, nu credeţi că reţinerile faţă de România au drept cauză slabele perfo