în vacanţă

Fierbinte, încins, nisipul frige de parcă dedesubt ar fi jar. Şi seamănă de altfel cu o cenuşă, fin şi întunecat la culoare, chiar de-a binelea negru pe alocuri. E un nisip vulcanic, iar plaja de aici, din sud, a fost fabricată cu material local: în partea de nord s-a confecţionat o artificială plajă albă, pentru care s-au importat milioane de saci de nisip din Sahara. Acţiunea se petrece pe Tenerife, cea mai mare insulă din arhipelagul Canarelor: o vacanţă scurtă, la un prieten posesor de locuinţă într-un Aparthotel. Asta e o formulă ingenioasă. Se face aşa: proprietarul (viitor) cumpără un apartament, mai mare, mai mic, după posibilităţi, locuieşte în el cîteva săptămîni pe an, iar în restul timpului îl închiriază, prin recepţia hotelului sau printr-o agenţie, aşa încît după un anumit număr de ani locuinţa se (cam) plăteşte singură şi chiar începe să aducă un ce profit. Contează, bineînţeles, şi amănuntul că fiind o zonă aproape tropicală aici e "sezon" tot anul. În Canare vin vreo 15-20 de milioane de turişti pe an şi pe fiecare din cele 7 insule mai mari există cîte un aeroport. Amicul meu, angajat al unei mari multinaţionale, abia însă dacă ajunge să stea o săptămînă-zece zile pe an: e foarte ocupat. Primii vreo şase ani după ce-şi cumpărase apartamentul n-a apucat să stea în el nici măcar o zi. Acum e însă aici, sosit mai înainte cu o săptămînă. Mă chestionează după un vechi protocol: ce ţi-ai adus de citit? tot despre comunism? vreun "Stalin" nou, ceva? Îi arăt. Un roman? (un pic mirat), a, am înţeles, e despre revoluţia culturală (e "Balzac et la Petite Tailleuse chinoise")! Şi asta? (despre "La Pologne du postcommunisme à l'anticommunisme" de Leszek Kuk). Zic: un istoric polonez, nu ştiu cum e, o să văd. Ia în mînă Le Monde des débats, e numărul pe iunie. Eu: e o formulă nouă, de cîteva luni, în colaborare cu Le Nouvel Observateur. El