Către lac sau către stradă, către vecinii dimprejur sau către viitorii pasageri ai Otopenilor, locuinţa cea nou ridicată de arhitectul Radu Teacă pe malul lacului Buftea deschide cu aceeaşi generozitate perspective inedite. Un singur bemol desparte partitura faţadei către intrare de cea a faţadei către lac: panta acoperişului, care coboară abrupt, într-o singură apă, către lac, colectînd în proces şi apele pluviale, deversate apoi printr-un unic, corbusierian jgheab sculptural de beton. Aşa se face că faţada cu intrarea principală este ceva mai monumentală, mai agresivă decît aceea dinspre lac, cu debarcaderul şi capela (care, în realitate, a fost înlocuită cu un loc de barbecue...). Acolo ajunşi, treptele ample, monumentale, desăvîrşesc coborîrea terenului însuşi. Alcătuirea interioară a casei este sofisticată, nu în ultimul rînd pentru că mai multe teme de proiectare se intersectează. Aceasta face ca regula de distribuţie a spaţiilor să nu fie uşor de citit, în ciuda evidentei zonificări zi-noapte care întoarce tot ce este public, pe toată înălţimea casei, către lac. Dormitoarele se uită doar pe jumătate către acest living enorm, trăgînd însă cu coada ochiului şi către coada lacului (acolo unde se află amintitele studiouri). Privilegierea spaţiilor semi-publice/deschise este evidentă. Lucrul acesta ne apare ca fiind normal pentru o persoană publică precum proprietarul casei. Din nefericire, ceea ce conferea cu adevărat preţiozitate proiectului - capela de lîngă lac - nu se mai construieşte. Înlocuirea ei cu un spaţiu de barbeque, cum îi spunem noi în romgleză bietului grătar ridicat acum la dimensiuni monumentale, nu este de natură să ogoiască regretul celor ce cunoşteau intenţiile iniţiale ale arhitectului. Din ce în ce mai mulţi proprietari de case noi îşi doresc şi un loc de meditaţie adiacent casei. Capela (semi)privată nu este o întîmplare nouă în isto