M. vorbeşte la telefon cu un prieten: Nu se poate sîmbătă, veniţi şi voi duminică. Am nişte musafiri, care pleacă duminică dimineaţa. M. este patronul unui "agroturism". Musafirii sîntem noi, care-i plătim o sumă convenită pentru serviciile oferite. Musafiri, nu clienţi. De altfel, M. mi-a propus azi dimineaţă să ieşim cu toţii la un picnic - ceea ce nu intră de nici un fel în lista de servicii plătite. Se practică însă între prieteni... Adevăratul stăpîn este însă socrul său. El a construit casa în care funcţionează acum "agroturismul". A început-o în timpul comunismului, după planul său, atrăgîndu-şi curiozitatea "ilicitului" pentru această iniţiativă. Avînd însă bonuri pentru fiecare şurub, nu au avut ce să-i facă. Muncitor categoria VI, N. a urmat şi cursuri de apicultură, ajungînd într-un an să aibă o recoltă de aproape o tonă şi să ia o medalie de aur în Germania. Cînd i-au murit mai toate albinele într-un an, s-a apucat de crescut nurci. Cu banii obţinuţi a luat vaci şi a renunţat la nurci. Imediat după '90 a deschis un mic bar şi un mic magazin în curtea gospodăriei, de care se ocupă copiii. Nu i-a trecut însă nici o clipă prin minte să renunţe la slujbă sau la vaci, cu care merge tot el la păscut. Ce ar face dacă ar avea mai mulţi bani? O micro-hidrocentrală, pentru care are deja făcut planul, cu care ar încălzi o seră şi o saună. Pentru turişti? - întreb eu. Da, da' şi pentru mine; ce, eu nu am voie să mă simt bine la mine acasă? Îl întreb cum merge magazinul. Dă din cap şi face nişte calcule: se pare că îi rămîn cam 3 milioane pe lună. Un salariu bunicel - comentează N. Salariu, nu beneficiu . Îi urmăresc traiectoria şi strategiile şi mă întreb în ce categorie socială ar trebuie să-l clasific: antreprenor sau gospodar? Avînd o "afacere privată", intră, formal, în cei aproximativ 4% de antreprenori rurali de la noi. Dacă ar renunţa la magazin însă -