"Venind de la Constanţa", îmi spune prietenul Dimi, "am călătorit în acelaşi compartiment cu un cuplu de tineri superbi". "Probabil o fată din generaţia Cernobîl, cu picioare fără de sfîrşit", îi răspund. "Radiaţii sau aerobic, nu ştiu, dar mutaţia e indiscutabilă. Era elansată ca o pasăre de Brâncuşi". "Şi partenerul?", zic. "Un tînăr atletic, automodelat prin fitness, cu musculatura ascunsă în hainele largi ale firmei Kenvelo". "I-ai privit, presupun, măcinat de poftă frustrată". "Te înşeli, i-am privit cu admiraţie pură, am fost însă şi profund contrariat". "De ce?" "De felul cum îşi vorbeau, mai ales fata, şocant de vulgar". "Dă-mi un exemplu". "Băiatul a făcut o remarcă oarecare, probabil despre o cunoştinţă, nimic ieşit din comun, părea mai curînd o informaţie decît o caracterizare." "Şi fata, ea cum a reacţionat?" "Închipuieşte-ţi, l-a privit calmă şi, pe un ton firesc, i-a spus... ah, nici nu pot să repet". "Hai, încearcă totuşi, m-ai făcut curios!" "I-a spus, pur şi simplu, sugi p...a, iată c-am zis-o!". "Nu înţeleg de ce ai rămas aşa de şocat". "Nu sesizezi contrastul dintre aparenţa elegantă, tonul potolit, civilizat şi cuvintele ordinare?" "Tu eşti cel care nu înţelegi noile coduri. Ea n-a vrut decît să-şi exprime, în mod amical, dezacordul". "N-ai să mă convingi niciodată de aşa ceva!" "Lasă-mă să încerc, cel puţin. Înainte de război, într-o situaţie similară, o distinsă domnişoară ar fi spus: îmi pare rău, dar cred că n-ai dreptate sau mi-e teamă că sînt de altă părere. Mai tîrziu, în situaţii similare, s-a spus, scurt, vax, cu varianta vax, albina! A urmat ironicul zexe, apoi ţigănescul sanchi. La ţară, dacă ne luăm după Moromeţii, se zicea mănînci c...t. Sînt expresii pe care le-am folosit şi noi, ani de-a rîndul!" "Totuşi, una e argoul, alta naturalismul şi cu totul altceva pornografia". "Iar te înşeli, adică, dă-mi voie, o sugi. Expresia în c