"Primele veşti despre talciocul din Colentina nu te încurajau să-l vizitezi. Se spunea că oamenii lipsiţi de orice venit, din burghezia cea mai înstărită, erau constrînşi atunci să-şi dea acolo, pe nimic, obiectele din casă şi îmbrăcămintea, ca să-şi poată cumpăra o bucată de pîine. (...) Într-o duminică, am luat şi eu tramvaiul care ducea la talcioc şi nu singura dată. (...) Se vedeau expuse acolo, de la costume şi lenjerie de corp, pînă la porţelanuri şi vase de argint, tot ce putea fi găsit într-o gospodărie. Acolo am avut surpriza să-l întîlnesc odată şi pe fostul patron al braseriei Corso, papa Finkelstein, care vindea acum nişte pateuri fabricate artizanal, în casă, lucru greu de conceput pentru un senior al comerţului cum era socotit el. Localul lui, aflat peste drum de Palatul Regal, fusese locul de întîlnire a lumii bune a Bucureştilor, calchiat după modelul cafenelelor vieneze. (...) Cu un mic

careu, unde expunea coperte de cărţi, se înfăţişa acolo şi anticarul Radu Sterescu, care pe acel timp îi aproviziona intens pe elevii Şcolii de Literatură cu tot ce mai marii acelei instituţii puseseră la index: Arghezi, Barbu, Blaga, Bacovia, Voiculescu, Pillat, Vinea şi mulţi alţii. (...) Într-o parte a tîrgului, sub valuri de fum, sfîrîia un grătar cu mititei şi cîrnaţi de porc, iar printre cei care-şi ofereau inventarul gospodăriilor se aflau şi negustori ori meseriaşi de confecţii, unii din ei strigîndu-şi marfa în gura mare. Astfel, am văzut cum unul dintre aceştia agita în mînă cea mai intimă piesă din desuurile unei femei, clamînd: - Luaţi colivii pentru păsărele! Luaţi colivii..."

(Vlaicu Bârna, Între Capşa şi Corso, Editura Albatros, 1998, pp. 414-416) Tita CHIPER

"Primele veşti despre talciocul din Colentina nu te încurajau să-l vizitezi. Se spunea că oamenii lipsiţi de orice venit, din burghezia cea mai înstărită, erau constrînşi a